Ruta Cluj – Piatra Neamț

Că tot o pomenit Moldoveanu’ nost’ de rezervarea lui, aci http://bemniai.ro/2014/02/02/soferii-moldoveni-de-microbus/, am zis să vă împărtășesc și io pățaniile mele.. cu domnii de pe ruta Cluj-Piatra Neamț. Mă duc în fiecare an la Piatra, fix după Crăciun. Deobicei mă duc cu moldovenii care mărg la Chișinău, că restu’ își iau liber. Da’ s-o întâmplat să îi prind și pe ăia români.

Prima oară când m-am dus la Piatra, să cunosc familia jumătății mele, m-am dus cu microbuzu’, cu domnu’ șofer Roger. Înfofolită binie, cu iepurele pe cap, m-am culcușit într-on scaun, vizibil stresată. M-am stresat de când o început ăsta să întrebe de rezervări. Că io n-aveam. Da’ aveam bani de bilet, o fo’ suficienți pân’ la urmă.

Vin domnu’ șofer și mustața lui la scaunu’ meu, unde mă culcușisem io.. și mă întreabă ca un criminal în serie/violator/babă care se adresează unui bebeluș: „Iepuraaaaaaș! Unde mergi tu, iepuraaaaaș?”. Io de-acolo.. mică de tot.. i-am zis. „La Piatra Neaamț? Dar ce faci tu, ardeleanco, la Piatra Neamț?”. I-am zis și asta. Următoarea conversație am avut-o în autogara de la Tg. Mureș, unde am dezvoltat subiectu. Foarte amuzant, domnu’ șofer. Avea dume bune.

Anu’ ăsta, de Crăciun, m-am dus cu tăt cu mama, să-i cunoască familia jumătății mele. Ne-am dus cu moldovenii, excursia vieții ei, era s-o lase-n Mureș, da’ asta-i altă poveste. Și apo’ la întoarcere, am luat microbuzu’ și l-am prins iară pe domnu’ Roger. De data asta, am vrut să facem rezervare. Am sunat la ei, ne-o răspuns o maimuță care o zâs că „la noi nu se mai fac rezervări”.

Am ajuns, așadar, în autogara din Piatra, la 7 dimineață, unde erau o grămadă de oameni. Miliarde. Tăți mereau la Cluj. Tăți! Un nene mă întreabă de rezervare, îi zic povestea cu maimuța de mai sus.. și-mi zâce că „pi, restul oamenilor cum au reușit să-și facă rezervare? fără, n-aveți șanse să mai prindeți loc”. Mă, nebunule! Noi tre’ să ajunjem la Revelion!!

Pân la urmă, se organizează ei și strigă domnu’ Roger la mulțime: „dacă sunteți 20 de oameni fără rezervare, mai aducem un autocar și merem cu două. Dacă nu, mai stați în Piatra. Tătă lumea care vrea la Cluj da’ n-are loc, să ridice mâna!” Și ridicăm: bubu o mână, io o mână și mama o mână. Și începe ăsta și țipă la maică-mia. „Doamnă! Nu vă mai duc nicăieri! Am zis clar că să ridice mâna cei care merg! Dumneavoastră mergeți la Cluj????” ea, de-acolo.. „da..” „Amândouă???” noi.. „da..”. După ce s-o lămurit că nu încercam să fraudăm sistemul Rogerian, ne-o adus alt microbuz și ne-am cărat.

În Gheorgheni, o oprit în stație și s-o urcat o femeie cu o fetiță, ambele maghiare, pe la ușa din spate. Ăsta din față, o început să urle la ele: „Hai, la bilete! lasă tu bagaje, scaune și astea! Întâi plătești!” Și se târăște femeia, care era și ciocușă rău și nici nu tare vorbea limba oficială a țării, pântre bagaje, trollere, cu copchilu după ea. Când ajunge la ăsta cu „eooo, chit suntem biletul? eooo, ve rog  se scuzați”, domnu Roger se întoarce la ea și îi zâce „Pentru Limba română, apăsați tasta 1”. După care i-o dat bilete și o sunat pe cineva „Bă, Nicule! Mi s-o urcat de-ăștia de-ai tăi!”

Ne-o adus acasă, am durnit o noapte și ne-am cărat către Revelion. Pe drum, îi povestim lu’ Iuăn tăte cele de mai sus. Și zâce Iuăn „are mustață, așe-i?” are, da de unde știe el? Ne uităm, fix atunci vinea domnu Roger de la Oradea și ne-am întâlnit cu el pe drum. I-o transmis Iuăn salutările noastre pân stație și ne-am dus la Revelion. Mai multe despre asta, aci http://bemniai.ro/2014/01/07/ce-vacante-am-mai-tras/.

* Nu știu exact dacă pe domnu șofer îl cheamă Roger, sau așe îi zic pretinii..

* Poza cu iepurele

185646_205205986163494_1930853_n